„Și mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus și care, dacă ar fi fost scrise vreodată în amănunțime, cred că lumea n-ar putea cuprinde sulurile scrise” (Ioan 21:25)
Isus Hristos și prima minune scrisă în Evanghelia după Ioan, el transformă apa în vin: „A treia zi a avut loc un ospăț de nuntă în Cana Galileei, iar mama lui Isus era acolo. Isus și discipolii săi au fost invitați și ei la ospățul de nuntă. Când vinul era pe sfârșite, mama lui Isus i-a zis: „Nu mai au vin”. Dar Isus i-a spus: „Femeie, ce ne privește pe noi? Timpul meu nu a venit încă”. Mama sa le-a zis celor care serveau: „Să faceți tot ce vă va spune!”. Acolo erau șase vase de piatră pentru apă, așa cum cereau regulile de purificare ale iudeilor; în fiecare dintre ele încăpeau două sau trei măsuri de lichid. Isus le-a zis: „Umpleți vasele cu apă”. Și ei le-au umplut până sus. Apoi le-a zis: „Scoateți acum puțin și duceți-i directorului petrecerii”. Și ei i-au dus. Când a gustat apa care fusese transformată în vin, directorul petrecerii l-a chemat pe mire. Neștiind de unde provenea vinul (deși servitorii care scoseseră apa știau), i-a zis: „Orice om servește mai întâi vinul cel bun și, când oamenii sunt amețiți, pe cel mai puțin bun. Dar tu ai păstrat vinul cel bun până acum”. Ceea ce a făcut Isus în Cana Galileei a fost începutul miracolelor* sale. Astfel, el și-a arătat gloria, iar discipolii săi au crezut în el” (Ioan 2:1-11).
Iisus Hristos îl vindecă pe fiul unui slujitor al regelui: „El s-a dus din nou în Cana Galileei, unde transformase apa în vin. Și era un demnitar regal, al cărui fiu, aflat în Capernaum, era bolnav. Când omul acesta a auzit că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la el și l-a rugat să coboare și să-i vindece fiul, căci era pe moarte. Dar Isus i-a spus: „Dacă nu vedeți semne și minuni, nu credeți nicidecum”. Demnitarul regal i-a zis: „Doamne, coboară înainte să-mi moară copilașul”. Isus i-a zis: „Du-te, fiul tău trăiește!”. Omul a crezut cuvintele pe care i le-a spus Isus și a plecat. 51 Și, în timp ce cobora, sclavii lui i-au ieșit înainte ca să-i spună că băiatul lui trăia. El i-a întrebat când a început fiul lui să se simtă mai bine. Ei i-au răspuns: „Febra l-a lăsat ieri, la ceasul al șaptelea”. Atunci tatăl a știut că era chiar ceasul în care Isus îi zisese: „Fiul tău trăiește”. Și el și toată casa lui au crezut. Aceasta a fost a doua oară când Isus a făcut un miracol după ce a venit din Iudeea în Galileea” (Ioan 4:46-54).
Isus Hristos vindecă un om posedat de demon în Capernaum: „Apoi a coborât la Capernaum, un oraș din Galileea, și îi învăța pe oameni în sabat. Oamenii erau uluiți de modul său de a preda, căci vorbea cu autoritate. În sinagogă era un om cu un spirit necurat, cu un demon, care striga cu glas tare: „Ah! Ce-avem noi de-a face cu tine, Isus Nazarineanule? Ai venit să ne distrugi? Știu prea bine cine ești: Sfântul lui Dumnezeu”. Dar Isus l-a mustrat zicând: „Taci și ieși din el!”. După ce l-a trântit pe om la pământ în mijlocul lor, demonul a ieșit din el fără să-i facă vreun rău. Atunci toți au fost cuprinși de uimire și au început să-și spună unii altora: „Ce cuvinte! Le poruncește cu autoritate și cu putere spiritelor necurate și ele ies!”. Și vestea despre el se răspândea în toate colțurile ținutului din jur” (Luca 4:31-37).
Iisus Hristos alungă demoni în țara gadarenilor (acum Iordania, partea de est a Iordanului, lângă lacul Tiberiada): „Când a ajuns pe celălalt țărm, în regiunea gadarenilor, i-au ieșit înainte doi demonizați, care veneau dintre morminte. Erau atât de violenți, încât nimeni nu avea curaj să treacă pe drumul acela. Și iată că ei strigau: „Ce-avem noi de-a face cu tine, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici ca să ne chinui+ înainte de timpul fixat?”. În depărtare, era o turmă mare de porci care păștea. Și demonii l-au implorat: „Dacă ne scoți, trimite-ne în turma de porci”. El le-a zis: „Duceți-vă!”. Ei au ieșit și au intrat în porci și iată că toată turma s-a repezit spre malul abrupt, a căzut în mare și a pierit în ape. Atunci păzitorii turmei au luat-o la fugă și, intrând în oraș, au povestit totul, inclusiv cele întâmplate cu demonizații. Și iată că toți locuitorii orașului au ieșit ca să-l întâlnească pe Isus, iar când l-au văzut, l-au rugat insistent să plece din regiunea lor” (Matei 8:28-34).
Iisus Hristos vindecă soacra apostolului Petru: « Când a intrat în casa lui Petru, Isus a văzut-o pe soacra acestuia zăcând cu febră. Atunci i-a atins mâna și febra a lăsat-o, iar ea s-a ridicat și a început să-i slujească” (Matei 8:14,15).
Iisus Hristos vindecă, un om paralizat cu mâna: „În altă zi de sabat, el a intrat în sinagogă și a început să predea. Acolo era un om care avea mâna dreaptă atrofiată. Scribii și fariseii îl urmăreau pe Isus cu atenție; ei voiau să vadă dacă avea să-l vindece în sabat pentru a găsi un motiv să-l acuze. El însă le cunoștea gândurile; de aceea, i-a zis omului cu mâna atrofiată: „Ridică-te și stai în picioare în mijloc!”. Și el s-a ridicat și a stat în picioare. Atunci Isus le-a zis: „Vă întreb: Este permis în sabat să faci un lucru bun sau un lucru rău, să salvezi sau să iei o viață?”. După ce s-a uitat de jur împrejur la toți, i-a zis omului: „Întinde-ți mâna!”. El a întins-o, iar mâna i s-a vindecat. Dar ei, clocotind de furie, au început să vorbească între ei despre ce puteau să-i facă lui Isus” (Luca 6:6-11).
Isus Hristos vindecă un om care suferă de hidropiză (edem, acumulare excesivă de lichid în corp): „Altă dată, într-un sabat, Isus a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să ia masa, iar ei îl urmăreau cu atenție. Și iată că în fața lui era un om bolnav de hidropizie. Atunci Isus i-a întrebat pe cei care erau experți în Lege și pe farisei: „Este permis să vindeci în sabat sau nu?”. Dar ei tăceau. Atunci el l-a atins pe omul acela, l-a vindecat și l-a lăsat să plece. Apoi le-a zis: „Dacă vreunuia dintre voi îi cade fiul sau taurul într-o fântână în ziua de sabat, nu-l va scoate imediat afară?”. Și ei n-au putut să-i răspundă” (Luca 14:1-6).
Iisus Hristos vindecă un orb: « Pe când se apropia el de Ierihon, un orb stătea la marginea drumului și cerșea. Și, pentru că a auzit o mulțime care trecea pe acolo, a întrebat ce însemna aceasta. Ei i-au zis: „Trece Isus Nazarineanul!“ Atunci el a strigat, zicând: „Isus, Fiul lui David, îndură-te de mine!“ Cei care mergeau în față i-au spus cu asprime să tacă, dar el striga și mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!“ Atunci Isus s-a oprit și a poruncit ca omul să fie adus la el. Când acesta s-a apropiat, Isus l-a întrebat: „Ce vrei să fac pentru tine?“ El a zis: „Doamne, să-mi recapăt vederea!“ Și Isus i-a zis: „Recapătă-ți vederea! Credința ta te-a vindecat!“ Și el și-a recăpătat imediat vederea și a început să-l urmeze, glorificându-l pe Dumnezeu. Și, văzând aceasta, tot poporul i-a adus laude lui Dumnezeu » (Luca 18:35-43).
Iisus Hristos vindecă doi orbi: „Pe când Isus pleca de acolo, doi orbi au mers după el strigând: „Îndură-te de noi, Fiul lui David!”. După ce a intrat într-o casă, orbii au venit la el și Isus i-a întrebat: „Aveți credință că pot face lucrul acesta?”. Ei i-au răspuns: „Da, Doamne”. Atunci el le-a atins ochii și le-a zis: „Să vi se facă potrivit credinței voastre”. Și ochii li s-au deschis. Apoi Isus i-a avertizat cu fermitate zicând: „Aveți grijă să nu afle nimeni despre aceasta”. Dar, după ce au ieșit, ei au vorbit despre el în toată regiunea” (Matei 9:27-31).
Isus Hristos vindecă un mut surd: „Întorcându-se din regiunea Tirului, Isus a trecut prin Sidon și s-a îndreptat spre Marea Galileei, traversând regiunea Decapole. Aici i-au adus un om surd și cu un defect de vorbire și l-au implorat să-și pună mâna peste el. El l-a luat pe om deoparte, îndepărtându-se de mulțime. Apoi și-a pus degetele în urechile omului și, după ce a scuipat, i-a atins limba. Și, ridicându-și privirea spre cer, a suspinat adânc și i-a zis: „Efata!”, adică „Deschide-te!”. Atunci urechile i s-au deschis, limba i s-a dezlegat și el a început să vorbească normal. Și Isus le-a poruncit oamenilor să nu spună nimănui nimic. Dar, cu cât le poruncea mai mult, cu atât vorbeau mai mult despre lucrul acesta. Într-adevăr, erau uluiți peste măsură și ziceau: „Tot ce face este minunat. El chiar îi face pe surzi să audă și pe muți să vorbească!”” (Marcu 7:31-37).
Iisus Hristos vindecă un lepros: „A venit la el și un lepros, care l-a implorat și chiar a căzut în genunchi, zicându-i: „Dacă vrei, poți să mă cureți“. Atunci lui i s-a făcut milă, și-a întins mâna și l-a atins, zicând: „Vreau. Fii curățat!“ Și imediat lepra i-a dispărut și el a devenit curat” (Marcu 1:40-42).
Vindecarea celor zece leproși: „În drumul său spre Ierusalim, Isus a mers pe la hotarul dintre Samaria și Galileea. Și, pe când intra într-un sat, i-au ieșit înainte zece leproși, care însă au rămas la distanță. Ei au strigat: „Isus, Învățătorule, îndură-te de noi!”. Când i-a văzut, el le-a spus: „Duceți-vă și arătați-vă preoților”. Și, în timp ce se duceau, au fost curățați. Când a văzut că fusese vindecat, unul dintre ei s-a întors, glorificându-l pe Dumnezeu cu glas tare. Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Isus, mulțumindu-i. El era samaritean. Atunci Isus a zis: „N-au fost curățați toți cei zece? Unde sunt ceilalți nouă? Nu s-a întors niciunul să-i dea glorie lui Dumnezeu, decât acest om din altă națiune?”. Apoi i-a spus: „Ridică-te și du-te! Credința ta te-a vindecat”” (Luca 17:11-19).
Iisus Hristos vindecă un paralitic: „După aceste lucruri a fost o sărbătoare a iudeilor și Isus a urcat la Ierusalim. În Ierusalim, lângă poarta oilor, este un bazin numit în ebraică Betzata*, cu cinci colonade. În acestea zăceau o mulțime de bolnavi, de orbi, de șchiopi și de oameni cu membre uscate. Acolo era și un om care de treizeci și opt de ani suferea de o boală. Văzându-l pe omul acesta care zăcea și dându-și seama că era bolnav de mult timp, Isus i-a zis: „Vrei să te însănătoșești?“ Bolnavul i-a răspuns: „Domnule, n-am pe nimeni să mă pună în bazin când se tulbură apa. Până vin eu, coboară altul înaintea mea“. Isus i-a zis: „Ridică-te, ia-ți targa și umblă!“ Și imediat omul s-a însănătoșit, și-a luat targa și a început să umble » (Ioan 5:1-9).
Iisus Hristos vindecă un epileptic: „Când au ajuns aproape de mulțime, un om a venit spre el, a îngenuncheat înaintea lui și a zis: „Doamne, îndură-te de fiul meu, fiindcă este epileptic și este într-o stare gravă. Deseori cade în foc și deseori în apă. L-am adus la discipolii tăi, dar n-au putut să-l vindece”. Isus a zis: „O, generație necredincioasă și denaturată! Până când va trebui să rămân cu voi? Până când va trebui să vă suport? Aduceți-l aici, la mine”. Isus a mustrat demonul, iar acesta a ieșit din băiat; și, în momentul acela, băiatul s-a vindecat. Atunci discipolii au venit la Isus, deoparte, și au zis: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”. El le-a zis: „Pentru că aveți puțină credință. Adevărat vă spun că, dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici acolo» și se va muta; și nimic nu vă va fi imposibil”” (Matei 17:14-20).
Iisus Hristos face o minune fără să știe: « În timp ce Isus se ducea acolo, mulțimile se înghesuiau în jurul lui. Și era o femeie care de 12 ani avea o scurgere de sânge+ și pe care nimeni nu putuse să o vindece. Ea a venit din spate și i-a atins franjurii veșmântului. Imediat, scurgerea de sânge i s-a oprit. Atunci Isus a zis: „Cine m-a atins?”. Întrucât toți negau, Petru a zis: „Învățătorule, mulțimile te înconjoară și te înghesuie”. Dar Isus a zis: „Cineva m-a atins, căci știu că din mine a ieșit o putere”. Văzând că n-a trecut neobservată, femeia a venit tremurând, a căzut înaintea lui și a spus în fața tuturor de ce l-a atins și cum s-a vindecat imediat. Dar el i-a zis: „Fiică, credința ta te-a vindecat. Mergi în pace!” » (Luca 8:42-48).
Iisus Hristos vindecă de la distanță: « După ce a spus poporului tot ce a avut de spus, a intrat în Capernaum. Un centurion avea un sclav la care ținea foarte mult și care era grav bolnav, pe moarte. Când a auzit despre Isus, a trimis la el niște bătrâni ai iudeilor ca să-l roage să vină și să-i vindece sclavul. Ei au venit la Isus și au început să-l roage stăruitor: „Merită să faci aceasta pentru el, fiindcă iubește națiunea noastră și el a fost cel care ne-a construit sinagoga”. Isus a plecat cu ei; dar, când era aproape de casă, centurionul a trimis niște prieteni să-i spună: „Domnule, nu te deranja să vii, fiindcă nu sunt demn să te primesc sub acoperișul meu. Eu nu m-am considerat demn nici măcar să vin la tine. Dar spune un cuvânt și slujitorul meu se va vindeca. Pentru că și eu sunt un om aflat sub autoritatea altora și am soldați în subordine; și îi spun unuia: «Du-te!» și se duce, și altuia: «Vino!» și vine, și sclavului meu: «Fă asta!» și face”. Când Isus a auzit aceste lucruri, a rămas uimit și, întorcându-se spre mulțimea care îl urma, a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credință atât de mare”. Când cei trimiși de centurion s-au întors acasă, l-au găsit pe sclav sănătos » (Luca 7:1-10).
Iisus Hristos a vindecat o femeie cu dizabilități timp de 18 ani: „Într-un sabat, el îi învăța pe oameni într-o sinagogă. Și iată că acolo era o femeie care de 18 ani era posedată de un spirit ce îi provocase o infirmitate*; ea era încovoiată și nu se putea îndrepta deloc. Când a văzut-o, Isus i-a zis: „Femeie, ești eliberată de infirmitatea ta”. Și și-a pus mâinile peste ea, iar ea s-a îndreptat imediat și a început să-l glorifice pe Dumnezeu. Atunci președintele sinagogii, indignat că Isus făcuse vindecarea în sabat, a spus mulțimii: „Sunt șase zile în care trebuie să se lucreze. Veniți în aceste zile să fiți vindecați, nu în ziua de sabat”. Dar Domnul i-a zis: „Ipocriților, nu-și dezleagă fiecare dintre voi în sabat taurul sau măgarul din grajd și-l duce să-l adape? Atunci această femeie, care este o fiică a lui Avraam și pe care Satan a ținut-o legată 18 ani, nu trebuia să fie eliberată din aceste legături în ziua de sabat?”. Când a spus aceste lucruri, toți împotrivitorii săi au fost cuprinși de rușine. În schimb, întreaga mulțime se bucura de toate lucrurile glorioase făcute de el” (Luca 13:10-17).
Iisus Hristos o vindecă pe fiica unei femei feniciene: „Plecând de acolo, Isus s-a dus în regiunea Tirului și a Sidonului. Și iată că o femeie feniciană din regiunea aceea a venit și a strigat: „Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este demonizată și suferă cumplit”. Dar el nu i-a spus niciun cuvânt. Astfel, discipolii săi s-au apropiat și l-au rugat: „Spune-i să plece, pentru că strigă întruna după noi”. El a răspuns: „N-am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. Dar femeia a venit și s-a plecat înaintea lui*, zicând: „Doamne, ajută-mă!”. El a răspuns: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței”. Ea a zis: „Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor”. Atunci Isus i-a răspuns: „O, femeie, mare îți este credința! Să fie cum dorești”. Și fiica ei s-a vindecat chiar în momentul acela” (Matei 15:21-28).
Iisus Hristos calmă o furtună: « Când s-a urcat într-o barcă, discipolii săi l-au urmat. Și iată că marea s-a învolburat atât de tare, încât valurile acopereau barca. Dar el dormea. Ei au venit și l-au trezit, zicând: „Doamne, salvează-ne, că pierim!“ Dar el le-a zis: „De ce vă este frică, puțin credincioșilor?“ Apoi, ridicându-se, a certat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare. Iar oamenii au rămas uimiți și au zis: „Ce fel de om este acesta, de-l ascultă până și vânturile și marea?” » (Matei 8:23-27). Acest miracol demonstrează că în paradisul pământesc nu vor mai fi furtuni sau inundații care vor provoca dezastre.
Iisus Hristos umblând pe mare: „După ce a dat drumul mulțimilor, a urcat numai el pe munte ca să se roage. Când s-a înserat, era singur acolo. Barca era deja la multe sute de metri de uscat și era izbită cu putere de valuri, fiindcă vântul le era potrivnic. Dar, în timpul celei de-a patra străji a nopții, el a venit la ei umblând pe mare. Când l-au văzut umblând pe mare, discipolii s-au tulburat și au zis: „Este o nălucă!”. Și, cuprinși de teamă, au început să țipe. Dar imediat Isus le-a zis: „Curaj! Eu sunt! Nu vă temeți!”. Petru i-a răspuns: „Doamne, dacă ești tu, poruncește-mi să vin la tine pe apă”. El a spus: „Vino!”. Atunci Petru a coborât din barcă, a mers pe apă și s-a dus spre Isus. Dar, văzând vijelia, i s-a făcut frică. Și, când a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!”. Întinzându-și imediat mâna, Isus l-a apucat și i-a zis: „Om cu puțină credință, de ce te-ai lăsat pradă îndoielii?”. După ce au urcat în barcă, vijelia s-a potolit. Atunci cei din barcă s-au plecat înaintea lui*, zicând: „Tu ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu!”” (Matei 14:23-33).
Piersica miraculoasă: „Odată, când Isus stătea lângă lacul Ghenezaret, mulțimea se înghesuia în jurul lui ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu. Și el a văzut două bărci trase la marginea lacului. Pescarii coborâseră din ele și își spălau plasele de pescuit. Urcându-se în una dintre bărci, care era a lui Simon, Isus i-a cerut să o îndepărteze puțin de țărm. Apoi s-a așezat și, din barcă, a început să învețe mulțimile. Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon: „Ieși în larg unde apa este adâncă și aruncați-vă plasele de pescuit”. Dar Simon i-a răspuns: „Învățătorule, noi am trudit toată noaptea și n-am prins nimic, dar la cuvântul tău voi arunca plasele de pescuit”. După ce au făcut aceasta, au prins foarte mulți pești, iar plasele au început să li se rupă. Atunci ei le-au făcut semn pescarilor din cealaltă barcă să vină să-i ajute. Aceștia au venit și au umplut cele două bărci, astfel încât acestea erau cât pe ce să se scufunde. Când a văzut aceasta, Simon Petru a căzut la genunchii lui Isus, zicând: „Îndepărtează-te de mine, Doamne, pentru că sunt un om păcătos”. Căci, văzând cât de mulți pești prinseseră, au fost cuprinși de uimire atât el, cât și cei care erau cu el, precum și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei,+ care erau asociați cu Simon. Isus însă i-a zis lui Simon: „Nu te mai teme! De acum înainte vei pescui oameni”. Atunci ei au adus bărcile înapoi la țărm, au lăsat totul și l-au urmat” (Luca 5:1-11).
Iisus Hristos înmulțește pâinea: „ Apoi Isus s-a dus pe celălalt țărm al Mării Galileei, sau Tiberiadei. Și o mare mulțime îl urma, pentru că vedea miracolele pe care le făcea vindecându-i pe bolnavi. Atunci Isus a urcat pe un munte și a stat acolo cu discipolii săi. Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. Când și-a ridicat ochii și a văzut că o mare mulțime venea la el, Isus i-a zis lui Filip: „De unde să cumpărăm pâine ca să mănânce oamenii aceștia?”. Dar a spus aceasta ca să-l pună la încercare, fiindcă știa ce urma să facă. Filip i-a răspuns: „Nici pâine de 200 de dinari n-ar fi de ajuns ca să primească fiecare măcar o bucățică”. Unul dintre discipolii săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: „Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești mici. Dar cum să ajungă la atâția oameni?”. Isus a zis: „Puneți-i să se așeze”. Întrucât în locul acela era multă iarbă, ei s-au așezat acolo; erau cam 5 000 de bărbați. Isus a luat pâinea și, după ce a adus mulțumiri, le-a împărțit-o celor care erau așezați acolo; a făcut la fel cu peștișorii, iar ei au primit cât au vrut. După ce au mâncat pe săturate, le-a zis discipolilor săi: „Adunați bucățile rămase, ca să nu se risipească nimic”. Ei au adunat bucățile rămase de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz și au umplut 12 coșuri. Când au văzut miracolul pe care l-a făcut, oamenii au început să zică: „Într-adevăr, acesta este Profetul care trebuia să vină în lume!”. Atunci, știind că urmau să vină ca să-l prindă și să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, numai el” (Ioan 6: 1-15). Va fi hrană din belșug pe tot pământul (Psalmii 72:16; Isaia 30:23).
Iisus Hristos la înviat pe fiul unei văduve: « Puțin după aceea, a plecat spre un oraș numit Nain, iar discipolii săi și o mare mulțime mergeau cu el. Pe când se apropia de poarta orașului, iată că era adus afară un mort, singurul fiu al mamei sale. Ea era văduvă. Cu ea era și o mulțime foarte mare din oraș. Când Domnul a zărit-o, i s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu mai plânge!“ Apoi s-a apropiat și a atins năsălia, iar cei care o purtau s-au oprit. Atunci el a zis: „Tinere, îți zic: Scoală-te!“ Și mortul s-a ridicat în capul oaselor și a început să vorbească, iar el i l-a dat mamei lui. Atunci pe toți i-a cuprins frica și au început să-l glorifice pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat între noi“ și „Dumnezeu și-a îndreptat atenția spre poporul său“. Vestea aceasta despre el s-a răspândit în toată Iudeea și în tot ținutul din jur” (Luca 7:11-17).
Isus Hristos o învie pe fiica lui Jairus: „ÎPe când vorbea încă, un om din casa președintelui sinagogii a venit și a zis: „Fiica ta a murit. Nu-l mai deranja pe învățător“. Auzind aceasta, Isus i-a răspuns: „Nu te teme! Crede numai și ea va fi salvată!“ Când a ajuns acasă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu el decât pe Petru, pe Ioan și pe Iacov, precum și pe tatăl și pe mama fetei. Însă toți oamenii plângeau și se loveau în piept de durere pentru ea. El a zis: „Nu mai plângeți, căci n-a murit, ci doarme!“ Atunci ei au început să râdă de el disprețuitor, fiindcă știau că ea murise. Dar el a luat-o de mână și a chemat-o, zicând: „Fetițo, scoală-te!“ Spiritul ei s-a întors și ea s-a ridicat imediat, iar el a poruncit să i se dea să mănânce. Părinții ei nu mai puteau de bucurie, dar el le-a poruncit să nu spună nimănui ce se întâmplase » (Luca 8:49-56).
Isus Hristos îl învie pe prietenul său Lazăr, care a murit în urmă cu patru zile: « Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Marta îi ieșise înainte. Astfel, când iudeii care erau cu ea în casă și care o consolau au văzut că Maria se ridică repede și iese, au urmat-o, crezând că se duce la mormântul de amintire ca să plângă acolo. Și Maria, când a ajuns în locul unde era Isus și l-a văzut, a căzut la picioarele lui, zicându-i: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit!“ Când a văzut-o plângând și i-a văzut plângând și pe iudeii care veniseră cu ea, Isus a gemut în spirit și s-a tulburat. Și a întrebat: „Unde l-ați pus?“ Ei i-au zis: „Doamne, vino și vezi“. Lui Isus i-au dat lacrimile. 36 De aceea, iudeii au început să zică: „Iată, câtă afecțiune avea pentru el!“ Dar unii dintre ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face să nu moară acesta?“
Isus, după ce a gemut din nou în sine, a venit la mormântul de amintire. Acesta era, de fapt, o peșteră și de ea era rezemată o piatră. Isus a zis: „Luați piatra!“ Marta, sora celui mort, i-a zis: „Doamne, trebuie să miroasă deja, căci este a patra zi“. Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?“ Și au luat piatra. Isus și-a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, îți mulțumesc că m-ai ascultat. Este adevărat, știam că întotdeauna mă asculți, dar vorbesc datorită mulțimii care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis“. După ce a spus aceste lucruri, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“ Și omul care fusese mort a ieșit cu picioarele și mâinile legate cu fâșii și cu fața înfășurată într-o pânză. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!” (Ioan 11:30-44).
Ultima piersica miraculoasă (la scurt timp după învierea lui Hristos): „Când se lumina de ziuă, Isus stătea pe țărm, dar discipolii nu și-au dat seama că era Isus. Atunci Isus i-a întrebat: „Copii, n-aveți ceva* de mâncare?”. Ei i-au răspuns: „Nu avem”. El le-a zis: „Aruncați plasa de pescuit în dreapta bărcii și veți găsi”. Ei au aruncat-o și, fiindcă au prins foarte mulți pești, n-au putut s-o tragă în barcă. Atunci discipolul pe care îl iubea Isus i-a zis lui Petru: „Este Domnul!”. Auzind că era Domnul, Simon Petru și-a luat pe el* veșmântul, căci era gol, și s-a aruncat în mare. Dar ceilalți discipoli au venit cu barca, trăgând plasa plină de pești, pentru că nu erau departe de uscat, ci doar la vreo 90 de metri” (Ioan 21:4-8).
Iisus Hristos a făcut multe alte minuni. Ele ne permit să ne întărim credința, să ne încurajeze și să vedem numeroasele binecuvântări care vor exista în paradis. Cuvintele scrise ale apostolului Ioan însumează foarte bine numărul prodigios de minuni pe care Iisus Hristos l-a făcut, ca garanție a ceea ce se va întâmpla în paradis: „Și mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus și care, dacă ar fi fost scrise vreodată în amănunțime, cred că lumea n-ar putea cuprinde sulurile scrise” (Ioan 21:25).
***
Alte articole de studiu biblic:
Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe calea mea (Psalmul 119:105)
Comemorarea morții lui Hristos
De ce permite Dumnezeu suferința și răul?
Învățătura elementară a Bibliei
Ce trebuie făcut înainte de necazul cel mare?
Tabel rezumativ în peste șaptezeci de limbi, fiecare conținând șase articole biblice importante…
Table of contents of the http://yomelyah.fr/ website
Citiți Biblia zilnic. Acest conținut include articole biblice informative în engleză, franceză, spaniolă și portugheză (selectați o limbă și limba preferată pentru a înțelege conținutul cu „Google Translate”)…
***